Red Spot

In 2008, the Red Spot project was part of the Programme of public art I love Bucharest, part of the European Year for Intercultural Dialogue, which was supported by ProHelvetia through United Experts. It is an art gesture constructed as a signal-project, a project meant to warn the people of Bucharest –inhabitants and authorities, individuals and private companies – and it had as objectives: a building, a street or a monument.

-ro-

In 2008 proiectul Red Spot a facut parte din Programul de arta publica
I love Bucharest in cadrul Anului European al Dialogului Intercultural (A.D.E.I) si sustinut de ProHelvetia prin United Experts.

RED SPOT este un proiect de arta conceput ca proiect semnal, proiect de atentionare si constientizare a bucurestenilor – locuitori si autoritati, societate civila si companii private.

RED SPOT este o “alarma” pornita impotriva indiferentei colective, care a început în serile de 27, 28, 29 si 30 noiembrie si a continuat cu o expozitie de fotografie si video la Muzeul Taranului Român (9-16 decembrie).

RED SPOT este un deget îndreptat spre cateva rani ale orasului: cladiri, strazi, cartiere, oameni, într-un Bucuresti fost Paris al estului, în prezent un oras ingropat printre masini, praf, resentiment (sau un tanar oras europeana), o viitoare capitala culturala sau un oras haotic, comercial, consumatorist?

Proiectul RED SPOT si-a propus atragerea atentiei asupra acelor locuri care sunt lasate în paragina. Centrul capitalei este un astfel de spatiu uitat de mult prea mult timp si nu este singurul. Foarte multe strazi se degradeaza sub ochii nostri odata cu cladirile, monumentele de patrimoniu, chiar, care sunt foarte numeroase si care accentueaza aspectul neîngrijit si atmosfera gri din Bucuresti.

Sunt locuri pe care le vedem în fiecare zi si cu care ne-am obisnuit atât de tare, ca nici nu le mai percepem cu adevarat, ne devin indiferente, uitând ca fac parte din viata noastra zilnica.

Cladirilor si strazilor li se adauga oamenii, cei care au locuit odata în aceste monumente de arhitectura a epocii Parisului din Est, dar si cei care locuiesc acum în unele dintre ele – chiriasi sau proprietari repusi în drepturile lor. Nu sunt doar ei oamenii în cauza. Li se aduga cei caer fac parte dintr-un prezent care contureaza viitorul. Proprietari carora li s-au retrocedat propriettaile furate de o alta epoca a Bucurestilor se pozitioneaza acum fata de ele de o maniera business imediata, care presupune în general demolarea casei ale carei reparatii înseamna bani si timp, orientându-se spre o valorificare imediata a terenului. Ceea ce se omite aici este faptul ca proprietatea, imobilul, face parte din identitatea unei zone, care nu mai apartine unui singur proprietar, fie el si statul român, ci apartine unui oras. Orasul nu este doar o suma de cladiri, strazi si institutii, ci si oamenii care îl locuiesc si care îl fac sa traiasca.

Faptul ca oamenii determina pulsul urbei le confera acestora vreun drept asupra elementelor sale (cladiri, institutii, norme etc.)? Daca da, ce drepturi? Si cum sunt ele folosite, aplicate de catre noi, locuitorii? Sau cum ar trebui s-o facem? Care sunt primele locuri spre care ar trebui sa ne îndrept?m atentia? De ce? Ce le face speciale? Ce le-a construit? Care le este istoria? Care este valoarea lor istorica, arhitecturala, estetica, identitara? Mai putem salva ceva? Ne mai putem salva istoria? O mai putem integra în prezentul si viitorul orasului nostru astfel încât sa pastram bucuria apartenentei noastre la o capitala europeana cu identitate proprie?

Raportul dintre trecutul, prezentul si viitorul Bucurestilor se suprapune raportului dintre istoria orasului, santierele prezentului si istoria construita de actiunea si/sau pasivitatea locuitorilor sai – indivizi, grupuri, asociatii, institutii (publice si private).

RED SPOT este o chemare la depasirea ignorantei fata de propria noastra istorie, fata de propriul trecut si prezent, la depasirea nepasarii fata de propriul nostru viitor.

night …..